Robert Wegemann's Blog
Animation blog

Despre mine

Me and my son Allfred

Contact: robert_wegeman@yahoo.com

Nascut in Bucuresti in anul 1968 am crescut in cartierul ceferistilor. Acolo am facut si scoala primara, dupa care am crescut si am devenit un razvratit. Atunci viata mea s-a schimbat radical. Am urmat clasele a noua si a zecea la Liceul ‘Ion Neculce’ unde am dat peste o turma de profesori cu idei absurde si preconcepute, bine implementate in perioada stalinista si mi s-a pus clar in vedere ca orice as face nu voi absolvi clasa a zecea ca sa nu pot merge mai departe in acel liceu „fantastic’. Asa a si fost, nu am absolvit in primavara iar in vara nu m-am prezentat sa dau corigentele dar spre stupoarea mea am luat acele examene. ‘Acum valea de aici’ mi s-a spus. Bun, cu ajutorul lui Dumnezeu si al tatalui meu m-am angajat la ‘Studioul cinematografic Alexandru Sahia’ urmand in paralel, la seral, liceul „cinematografic”. La Sahia am dat cu nasul de grafica si animatie clasica, asa cum se facea la acea vreme, desenand pe calc si apoi transpunand pe acetofan unde se adauga culoarea. Tot in acea perioada, 1987, am aflat ca se faceau cursuri de specializare la ” Animafilm” de catre domnul Victor Antonescu ( vezi  ‘Uimitoarele aventuri ale celor trei muschetari’). Zis si facut, cu ajutoare din mai multe parti am ajuns la acest curs unde practic am inceput sa inteleg cam ce inseamna a anima ( a da viata unui personaj). Deci dimineata mergeam la cursuri de animatie, apoi la studio la serviciu iar seara la scoala. Culmea ca scoala si cursurile le-am absolvit si nu mi-am pierdut nici serviciul. In acea perioada am cunoscut cei mai multi profesionisti in domeniul cinematografiei si animatiei. In 1989 intrerup serviciul si plec obligat de regimul comunist sa-mi „satisfac stagiul militar”. Ce mai satisfactie, in septembrie sunt luat catana si in Decembrie incepe revolutia. Ma lupt eu cu dusmanul poporului ce ma lupt pana m-au impuscat. Urmeaza sase luni chinuitoare de spital dupa care sunt anuntat ca la 21 de ani nu voi mai putea merge cum trebuie niciodata. Vax, in alte trei luni eram ca nou, ma trezeam dimineata si-mi dadeau lacrimile de durere dar am exersat si m-am refacut complet. Trecem peste acea perioada si ajungem din nou in Sahia in toamna lui 1990 unde merge treaba mai impins mai tras pana in 1992 cand sunt anuntat ca se fac restructurari si fiind cel mai tanar din sectia de grafica urma sa zbor. Carina Tincu, o colega venita din Animafilm mi-a spus ca se infiinteaza un nou studio, ” Dacodac”. Bun, merg acolo impreuna cu Carina si cu tatal meu, Victor Wegemann, o cunoastem pe doamna Adela Craciunoiu si gata incepem lucrul. Tzac pac, transfer si pa Sahia impreuna cu  Carina si tatal meu. Pacat, la scurt timp Sahia aproape dispare dupa o activitate documentaristica de aproximativ 30 de ani. Buni profesionisti si oameni buni lucrau acolo. Mare parte nu mai sunt de mult, ca si Carina si tatal meu. Episodul Dacodac incepe. Aici incep cu adevarat sa lucrez in filmul de animatie alaturi de o alta echipa de buni profesionisti de la care am incercat sa invat cat am putut de mult. Urmeaza o serie de proiecte mai mult sa mai putin importante ( Carolina si prietenii, Missing R, Loony Toons si altele). Nemultumit de sistemul destul de invechit deja de coordonare si tratament ma decid sa plec din studio. Urmeaza o perioada de aproximativ un an destul de nebulos si fara nici un rezultat clar. Ma hotarasc cum ca ar fi momentul sa ma intorc la animatie si merg sa dau proba la Borisfen & Sem studio. Lucrurile au mers bine si aici, desi era un studio mai mic si cu mai putini oameni cu vechime. Intre timp auzeam tot mai des de studiourile din Ungaria, unde cica se castiga bine si erau conditii superioare celor din tara. Bun, cu ajutorul unei cunostinte incep sa lucrez in particular pentru Firka film din Ungaria. Am vazut cum merge treaba si ca nu am de ce sa-mi fie frica si-mi iau boceluta pe spinare si via Ungaria. Aici lucrez la Firka film ( Angelina Ballerina si Mr. Bean), la Pelly studio ( Little Penguin si Wide Eye) si pe la alte cateva studiouri productii mai putin importante. In 2004 lucrurile incep sa se deterioreze si animatia clasica aproape ca dispare facand loc animatiei 3D, digitala. Sunt nevoit, dupa  doi ani si ceva sa fac bagajul si sa ma intorc acasa. Intre timp am avut ocazia sa fac cunostinta si cu animatia 3D la un studio din Budapesta. Reintors in tara pun mana si invat pe rupte 3D, respectiv Maya. Ma duc inapoi la Dacodac care se reprofilase pe 3D si dau proba. Incep sa lucrez la un film care mie mi-a placut mult, ‘ Les Gnoufs” (www.legnouf.com). Lucrurile revin la normal in scurt timp dar cu tot acest zbucium ma trezesc si divortat, cu casa goala si cu copilu’ departe de mine. Frumos, dupa tot stresul asta mai lipsea. Asta-i viata, ea merge pe unde vrea ea nu pe unde credem noi ca o ducem. Urmeaza o perioada de aproximativ doi ani in care nu ma dezlipesc de calculator si invat tot ce pot despre Maya, grafica digitala, editare video si productie 3D. Intre timp se incheie si productia ”  Piccolo, Saxo et compagnie”. Ma hotarasc ca a sosit timpul sa caut o productie de mare amploare si cerinte profesionale mult mai exigente si aflu ca la Timisoara sa deschis ‘Genius 3D  studio’ care intentioneaza sa produca un lungmetraj de genul superproductiilor ‘ Pixar” sau ‘ Dreamworks”. Impreuna cu doi colegi ne urcam in tren si plecam la Timisoara unde ne intalnim cu regizorul si unul din asociati. Ne hotaram repede si ne mutam la Timisoara. Aici incepem sa lucram la un teaser ‘ A Hard Life” care a iesit frumos ca si compozitie dar slab ca si subiect. Conducerea se hotaraste sa facem un alt teaser mult mai haios  si mai dinamic. Zis si facut, mai facem un teaser, intradevar net superior primului dar lucrurile nu sunt asa simple in acest domeniu si potentialii investitori incep sa ceara o serie de modificari la nivel de story. Lucrurile incep sa se deturneze de la scopul initial si cad pe o panta ce duce studioul la faliment. Intre timp eu impreuna cu buna mea colega Velika ne despartim de echipa de la ” A Hard Life” gratie increderii acordate de domnul Johan Wiener, patronul studioului si incepem o productie pe un concept propriu, dezvoltat impreuna cu bunul nostru prieten Leo van Doesburg aca Dr. Improvement. Proiectul se numeste chiar „Dr. Improvement” si-l are ca model pe Leo. Am lucrat acest proiect de la concept pana la postproductie doar eu Velika si Leo, ajutat doar de Florian Simovici, texturi si Cristian Stefanescu, montaj si editare video ( multumesc inca o data). Ceilalti au refuzat sa ne ajute cred ca din orgolii destul de neclare. Oricum le multumesc si celor care nu au vrut sa ne ajute deoarece am fost nevoit sa invat si mai mult si m-am dezvoltat profesional mai puternic si mai rapid decat daca as fi fost ajutat. Proiectul pleaca in America dar din cauza falimentului firmei este abandonat desi existau oarecari perspective de a primi finantare. Clar inca nu am renuntat la idee. In aceeasi zi in care suntem anuntati de faliment sunt contactat de ” Dacodac studio” si ne intreaba  pe mine si Velika  daca vrem sa revenim pentru productia ” Jasper: Journey to the End of the World „. Bineinteles ca acceptam imediat si revenim in Dacodac unde lucram un an la aceasta productie.Apoi urmeaza cateva episoade din ‘ Rocket Jo” care a fost de asemenea un proiect interesant. La inceputul lui 2009 incepe sa se resimta criza financiara si in domeniul nostru fiind printre primii afectati. Mai lucram o productie Flash ” Zoo Lane” ( http://www.millimages.com/site/tv/prod.php?lang=en&tv_id=1 )  la care mai lucrasem animatie clasica. Dupa aceasta productie incepe declinul total neinteles al Dacodacului care ajunge la un faliment urat. Oamenii sunt debusolati, fiind sigurul studio puternic, sunt fara bani, Dacodacul nu a mai putut plati ultimele doua luni si jumatate si se simt mintiti si aruncati la gunoi ca niste nimicuri. Pacat, acesti oameni au continuat traditia animatiei romanesti, buna sau rea si tot ei au imbogatit pe unii in timp ce ei au ramas cu amintirile. Tot acesti oameni au stins luminile pe scena animatie din Romania. Poate doar o minune sa mai reinvie aceasta meserie la nivelul la care a fost facuta de catre mari artisti ai genului precum Gopo, Nel Cobar, Mircea Toia, Victor Antonescu, Luminita Cazacu asta ca sa enumar doar cativa din marii artisti. Revenind cu o nota noua si mai vesela, m-am angajat de proba la Gameloft unde creez animatie pentru jocuri, e ceva interesant si nou pentru mine.

In Gameloft am aflat ca trebuie din nou sa fiu autodidact si sa invat singur softuri noi si sa ma descurc in structurarea oarecum neinteleasa a studioului. Impreuna cu alti colegi am inceput sa invatam si sa ne ajutam unii pe altii sa evoluam dar se pare ca nu a fost deajuns si atunci de comunacord am parasit firma. Sincer, nu mi-a placut acolo dar nu as putea spune exact de ce.

Asta se intampla in decembrie 2009. Intre timp am avut ocazia sa particip la cursuri de perfectionare in animatie Flash, sustinute de unul din cei mai cunoscuti artisti animatori Flash, ex director al Cartoon Network US.  Eric Pringle. Lucrasem in Flash si inainte dar aceste cursuri mi-au fost foarte folositoare datorita noilor tickuri si modului de expunere ale lui Eric.

Mergem mai departe, dupa ce am plecat de la Gameloft m-am dus la Mirari Studio, specializat pe animatie 3D dar care  dorea sa inceapa o productie Flash 2D. Am adunat cati fosti colegi am putut, am facut cursurile de specializare si de unde mi se spusese ca la Bucuresti va fi nevoie de aproximativ 20-30 de oameni, au angajat 9, pe restul nu stiu de ce nu i-au mai vrut, nu cred ca nu faceau fata dar de, politica firmei. Dupa nici doua luni observ ca lucruri nu sunt asa cum am discutat initial si incep sa-mi pun intrebari. In Februarie moare si mama mea si trec printr-o perioada destul de grea dar conducerea studioului ma readuce repede la realitate. Undeva in Martie fac un bilant a ceea ce am lucrat si aflu cu stupoare ca depasisem cu mult volumul de lucru pe care trebuia sa-l acopar initial. Ok, zic eu, merg si discut de o marire de salariu ca de, eram ” fruntas in productie” si ce crezi? Mi se spune ca am cam intarziat la program in ultima saptamana si ca daca se mai intampla intrerupem colaborarea. Imi iau coada intre picioare si sunt debusolat. Ceva nu iesea la numaratoare. Dupa aproximativ o saptamana cand m-am dezmeticit si am inteles ca nu voi evolua in nici un fel in acel studio m-am hotarat si am anuntat conducerea ca accept propunerea lor, intrerupem colaborarea. Pareau chiar fericiti ca au scapat de nebunul care facea prea multe. In fine si eu am fost fericit, desi eram convins ca acest studio era unul serios si cu intentii serioase, probabil ca asa a si fost dar la scurt timp toata conducerea a fost demisa, probabil patronii au inteles pana in final de unde veneau problemele.

Partea frumoasa abia acum urmeaza. Un fost coleg ma anunta ca-si paraseste locul de munca pentru o alta oportunitate si ca daca sunt dispus sa-i iau locul in studioul Golem. Sunt coplesit de doua lucruri, unu ca m-a propus pe mine,el fiind un foarte bun profesionist si al doilea ca aveam oportunitatea sa ma integrez in echipa Golem pe care o urmaream de ceva timp si chiar imi doream sa lucrez alaturi de ei. Imi placea mult ce faceau, au adus multe noutati in domeniul animatiei si al reclamelor. Asa incat undeva in Aprilie ” I jump in it” si astfel am trait fericit pana in zilele noastre.

Multumesc pe aceasta cale lui Cristis pentru ca m-a propus alaturi de alti fosti colegi si multumesc echipei Golem ca m-au ales pe mine, pentru mine este o realizare.

Intre timp, in August 2010 am fost invitat la Festivalul Future Film de la Galati, alaturi de Andrei Blaier si Sergiu Nicolaescu, unde am avut o sesiune de trei zile de dezbateri pe tema efectelor digitale si animatia digitala integrata in filmul live, in fata studentilor de la facultatile de regie.

La inceputul lui Octombrie, Golem este invitat la Festivalul Animest unde face prima prezentare din Romania a unei animatii interactive, datorita unor tehnologii destul de scumpe si inventivitatii colegilor din studio.

La sfarsitul lui Octombrie Golem ma deleaga sa merg la festivalul Metrion de la Oradea unde alaturi de multe nume rezonante din Romania si Tarile din Europa de Est am sustinut o prelegere depre studio si despre oportunitatile efectelor speciale si animatiei digitale ca parte integranta in creatia de film modern de orice gen.

Bun, nu am mai scris de un an si ceva, multe lucruri noi nu s-au intamplat in viata personala, doar pe plan profesional am cateva realizari pe care le vedeti pe pagina principala.

Voi reveni pe parcursul vietii cu alte noutati. Acest Blog va mai dura doar aproximativ 100 de ani asa ca stai aproape si urmareste noutatile, nu dauneaza sanatatii.

Cred ca te-am plictisit de moarte asa ca deocamdata inchei aici.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: